In calendarul nostru crestin fiecare sambata este considerata zi de pomenire a mortilor. Biserica si-a manifestat intotdeauna grija fata de cei care au plecat in vesnicie, randuind cantari speciale in amintirea acestora. Insa, nu doar sambata putem inalta rugaciuni pentru cei morti catre Dumnezeu, ci in fiecare zi putem sa ne amintim de cei adormiti si sa-L rugam pe Dumnezeu sa le daruiasca odihna intru fericire.
In cadrul slujbelor de pomenire a mortilor, un element aproape nelipsit il reprezinta coliva. Ea exprima credinta noastra in nemurire si Inviere. Boabele de grau din care este facuta, sunt simboluri ale invierii trupurilor. In Scriptura se mentioneaza: „Dupa cum bobul de grau, ca sa incolteasca si sa aduca roada, trebuie sa fie ingropat mai intai in pamant pentru ca sa putrezeasca, tot asa si trupul omenesc mai intai se ingroapa si putrezeste, pentru ca sa invieze apoi, intru nestricaciune” (Ioan 12, 24; I Cor. 15, 36).
Coliva simbolizează Biserica, adică toți creștinii, uniți de aceeași credință în Dumnezeu. În timp ce în biserică se cântă „Veșnică pomenire” credincioșii țin coliva împreună cu preotul și o leagănă de sus în jos. Cei care nu pot atinge platoul colivei, ating cu mâna pe cei din fața lor. Cei din rândurile din spate fac același lucru și practic toți se unesc atingând coliva.
Unirea lor simbolizează adunarea Bisericii, toți membrii ei botezați, vii sau adormiți, iar coliva, în acel moment, simbolizează sufletul celui adormit care se ridică la cer spre Dumnezeu. Credincioșilor uniți spre atingerea colivei arată că Biserica, prin toți membrii ei, aduce înaintea lui Dumnezeu sufletul celui adormit și-L roagă să-l ierte și să-l primească în Împărăția Cerurilor. Mai simbolizează de asemenea pomenirea permanentă în rugăciune pe care Biserica o va face de acum înainte pentru cel trecut la Domnul.
Coliva, făcută din grâu fiert, îndulcită cu miere sau cu zahăr, închipuie însuși trupul mortului, deoarece hrana principală a trupului omenesc este grâul (din care se face pâinea).
Ea este totodată o expresie materială a credinței noastre în nemurire și înviere, fiind făcută din boabe de grâu, pe care Domnul însuși le-a înfățișat ca simboluri ale învierii trupurilor: după cum bobul de grâu, ca să încolțească și să aducă roadă, trebuie să fie îngropat mai întâi în pământ și să putrezească, tot asa și trupul omenesc mai întâi se îngroapă și putrezește, pentru ca să învieze apoi întru nestricăciune (vezi Ioan 12, 24 și I Corinteni 15, 36).